Sarbatori fericite si fie ca nasterea Domnului sa ne (re)aminteasca intotdeauna de
Iti multumim pentru fidelitatea si increderea acordata de-a lungul timpului.
Mai jos iti lasam sa citesti o poveste minunata .
O nota de la Neale...
Dragii mei prieteni,
De-a lungul anilor, in apropierea Craciunului, am avut multe solicitari ca sa public din nou un comentariu pe care l-am facut in 2007, cu privire la acest moment foarte special al anului. Asadar, va ofer acest articol, aici, si ma bucur ca a fost atat de bine primit, incat in fiecare an primesc cereri sa-l transmit din nou...
Nu am putut dormi noaptea trecuta. M-am trezit la ora 2 si, pana la 6, am avut o alta Conversatie cu Dumnezeu.
– Vorbeste-mi despre Craciun, L-am rugat eu. Despre ce e vorba, cu adevarat?
Si am auzit:
– Ce vrei sa spui? Cum adica, despre ce e vorba, cu adevarat? Ți-am mai spus de un milion de ori despre ce e vorba.
Asa ca am zis:
– Mai spune-mi o data. Cred ca nu am inteles prea bine.
Si, dintr-o data, in cap mi-a rasunat colinda Christmas Carol – una dintre cele mai vesele si mai triumfatoare colinde de Craciun.
„Sa se bucure intreaga lume”, a inceput cantecul. Si a continuat: „Domnul a venit.” [Joy to the world, the Lord has come.]
Dar nu puteam pricepe. Si ma tot minunam: de ce era atat de multa bucurie cu privire la venirea cuiva, care va fi stapanul nostru?
– Doamne, I-am spus... Nu inteleg!
Iar Dumnezeu mi-a raspuns:
– Ai dreptate. Nu intelegi.
Apoi Dumnezeu a spus:
Dar macar intrebi. Iar asta e un lucru bun. Este foarte greu sa intelegi ceva, atunci cand crezi ca nu mai sunt intrebari de pus. Nu ti se poate da un raspuns, cata vreme crezi ca ai deja singurul raspuns posibil.
– Ei bine, nu am raspunsul, am recunoscut eu. Deci, care este raspunsul?
Iar Dumnezeu a spus:
– Raspunsul este ca Domnul care a venit.... nu domneste peste voi, ci in voi.
Aceste cuvinte mi-au venit la ora 2:57 a.m. si am cugetat la ele din inima.
– Atunci, m-am aventurat eu, inseamna ca perioada Craciunului nu reprezinta numai o perioada in care sa ne amintim de nasterea Pruncului Iisus. Vom canta despre Prunc in seara de Craciun si ii vom celebra sosirea, pentru ca El i-a adus lumii un nou mod de spune si de a trai un mare adevar. Iar acestea au fost, cu adevarat, vesti reconfortante si pline de bucurie. Dar Craciunul mai inseamna si sarbatoarea nasterii Hristosului in noi toti.
Iar Dumnezeu a raspuns incetisor:
– Da.
Si atunci m-am intrebat ce inteles ar avea toate cantecele, mesajele si sentimentele pe care le traim de Craciun, daca as accepta acest adevar. Daca as intelege, cu adevarat, ca mesajul acestei sarbatori nu se refera la o singura fiinta binecuvantata, ci la toate fiintele care sunt binecuvantate. Nu se refera la altcineva, ci la noi. La mine.
O, Doamne, dar asta suna rau. Adica suna chiar ca o blasfemie. Cum ar putea Craciunul sa fie o sarbatoare care sa se refere la mine? Dintre toate gandurile egocentriste si megalomane, mi-a venit tocmai gandul asta???
Craciunul are legatura cu venirea Domnului si cu Darurile celor Trei Magi!
Dar inima mea insista, intreband: – Dar daca darul eram eu? Si daca Domnul a venit ca sa fie in mine si nu sa domneasca peste mine?
Stiu ca Ii pot gasi un loc in care sa domneasca peste mine, dar Ii pot gasi un loc in launtrul meu? Si ce ar insemna pentru mine sa fac asta? Ce-ar insemna pentru mine sa fiu nu numai o persoana care a fost binecuvantata, ci o persoana care este binecuvantata? Iar eu sa ma gandesc la voi, in acelasi fel? Sa va vad ca fiind binecuvantati? Oare m-as purta altfel cu voi?
Mi-ar placea sa cred ca asa as face. Mi-ar placea sa cred ca as fi mai bun cu voi, mai atent cu cuvintele si cu faptele mele, ca as avea ganduri mai pline de compasiune, actiuni mai cinstite, ca as fi mai rabdator si mai generos si... ca as fi mai constient de minunea care sunteti voi!
Iar daca m-as gandi ca eu sunt o persoana binecuvantata, m-as purta eu, oare, altfel cu mine insumi?
Cred ca da. Cred ca as fi mai bun cu mine insumi. Mai atent cu cuvintele si cu faptele, ca as fi mai plin de compasiune fata de mine, mai rabdator si mai generos cu mine si... ca as fi mai constient de minunea care sunt.
Dar oare este posibil sa fim cu totii binecuvantati?
Iata ce am intrebat eu, in toiul noptii, iar raspunsul a venit incredibil de simplu:
– Da.
Deeeeci, am cugetat eu.... acesta este sensul Craciunului! Esenta Christica se naste in noi toti, traieste in noi toti, ESTE noi toti. Doar ca, pur si simplu, noi nu ne amintim acest lucru. Si astfel, Craciunul a fost creat pentru ca sa ne aducem aminte.
Se dovedeste astfel, ca sarbatoarea Craciunului nu este legata de o anumita religie, ci de toate religiile. Nu se refera la o anumita persoana, ci la toti oamenii.
De Craciun, nu conteaza daca esti crestin, musulman, hindus, evreu, baptist sau budist. Sau ca esti de o alta religie.
Atunci cand Ii dai nastere Domnului din launtrul tau, dai viata unei minuni, unei maretii, unei cunoasteri si unei iubiri care poate sa curga, dinspre tine spre intreaga lume si sa schimbe lumea pentru totdeauna.
Nu este aceasta, oare, Povestea Craciunului?
Si cand traim aceasta poveste ca pe povestea noastra, oare vietile noastre nu se reinnoiesc, iar sinele noastre separate nu se intregesc?
Ba da.
Sufletele noastre sunt miscate, inimile ne sunt pline. Si atunci, noi suntem cei care aducem bucurie in lume.
Noi suntem Darul de Craciun, exprimat complet si realizat pe deplin. Noi suntem complet dispusi si pe deplin pregatiti sa iubim fara conditii, sa daruim fara restrictii, sa impartasim fara limite, sa cream fara frica, sa ne sarbatorim pe noi insine, fara rusine si fara jena.
Noi suntem cei care alegem sa iertam fara ezitare, sa ajutam fara sa ni se ceara, sa ne grabim sa intram acolo unde ingerilor le este teama sa paseasca. Mai mult decat atat: sa deschidem calea pentru ingeri.
A, noi sa deschidem calea pentru ingeri. De asta suntem aici. De asta am venit pe Pamant. Sa fim vestitori!
Iata vestitorul!, canta ingerii. Slava Regelui nou-nascut.
In acest moment, ii putem da nastere regelui din noi... fapturii regale care suntem noi, in ochii lui Dumnezeu.
Stiti voi... cineva a spus odata ca daca v-ati vedea asa cum va vede Dumnezeu, ati zambi intruna.
Ei bine, perioada Craciunului este perioada zambetelor. In aceste zile speciale, daca incercam cu adevarat, putem sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezeu si putem sa simtim asta. Iar acest sentiment se numeste iubire. Iubirea pe care o aveti pentru viata si pentru toti cei pe care ii iubiti in aceasta viata. Precum si iubirea pe care o are Dumnezeu pentru voi.
Acum, Magia Craciunului consta in faptul ca ne da permisiunea sa luam acest sentiment, aceasta iubire si sa o impartasim cu toti cei ale caror vieti le atingem: cu prietenii si cu strainii; cu cei care sunt de acord cu noi si cu cei care nu sunt de acord; cu cei care arata ca noi si actioneaza ca noi, dar si cu cei care nu sunt asa.
In perioada Craciunului, suntem invitati sa simtim aceasta iubire si sa-i oferim un loc permanent in inima noastra; sa fim izvorul pacii pe Pamant si al bunavointei fata de barbatii si femeile de pretutindeni. Suntem invitati sa pasim pe Pamant nu numai ca fiinte binecuvantate, ci ca fiinte blagoslovite. Nu numai ca Domn al unui stil de viata, ci in stilul Domnului.
Pentru ca asta suntem noi. Suntem Domnul imparatiei din noi si, prin urmare, si al imparatiei din afara noastra. Iar atunci cand intelegem acest lucru, totul se schimba. Incepem sa avem experienta lumii si sa influentam lumea, intr-un mod nou.
Aceasta este invitatia de Craciun. Suntem invitati sa incepem aceasta experienta, in aceasta noapte de Craciun. In aceasta noapte linistita.
Iar daca acceptam invitatia, vom face din aceasta noapte, o noapte sfanta. Si vom incepe sa cream o lume in care totul este calm si luminos.
Sa se bucure intreaga lume! Domnul a venit! Fie ca Pamantul sa-L primeasca pe Regele sau! Fie ca fiecare inima sa-I pregateasca un loc. Iar cerul si natura sa cante!
Craciun fericit, tuturor!
Cu iubire si imbratisari,
.jpg)
